Între „nu îmi doresc să plec din ţară” şi „aş pleca instant dacă aş avea cum”, tinerii din generaţia Z vor să se simtă văzuţi şi mai ales reprezentaţi. Vor salarii mai mari, se lovesc de probleme vechi, cum ar fi dificultatea de a se angaja fără experienţă sau costul crescut al vieţii într-un oraş mare, şi aşteaptă o direcţie din partea oamenilor cu funcţii de decizie.