Echilibrul muncă-viaţă are consecinţe directe asupra competitivităţii economice, productivităţii şi coeziunii sociale. Datele disponibile arată că România se confruntă cu o combinaţie de ore de muncă prelungite, venituri reale scăzute şi nivel redus de satisfacţie profesională, care împreună limitează potenţialul de creştere sustenabilă, conform studiului „Echilibrul muncă – viaţă personală“, realizat de Consiliul Economic şi Social (CES).