Cristian B., un tânăr corporatist din Bu­cureşti, comandă online alimente şi bu­nuri de larg consum neali­mentare cam o dată pe săp­tămână, iar la magazi­nul de proximitate ajunge de 2-3 ori în aceeaşi perioadă. Deşi ştie că cele două formate pot fi mai scumpe decât altele, deşi e conştient că la fiecare şedintă de cumpă­rături poate ajunge să plătească cu câţiva lei sau, chiar cu câteva zeci de lei mai mult, alege aceleaşi opţiuni.