În urmă cu cinci-şase ani, în vremea pandemiei, termenul „nearshoring“ făcea înconjurul mapamondului şi se găsea pe buzele celor mai importanţi executivi din mediul de business. O lume întreagă vorbea despre necesitatea de a produce (orice) cât mai aproape de locul de consum şi de a reduce aşadar dependenţa faţă de pieţe îndepăr­tate, în bună parte din Asia, dar nu numai.